De ce eu, ca nutriționist, nu mai mănânc decât rar pește

Citește articolul și descoperă riscurile și beneficiile pentru sănătate ale peștelui. Te avertizez că acest articol este mai lung decât cele cu care te-am obișnuit, dar citește-l până la capăt ca să afli ce pești să eviți și pe care poți să îi consumi!

Ce riscuri presupune consumul de pește

Mi-ar plăcea să-ți spun că este sigur să mănânci orice pește și să te încurajez să profiți fără limite de excelentul său conținut în proteine, vitamine, minerale și Omega 3. Dar realitatea este că peștele a devenit unul dintre alimentele cele mai poluate de pe planetă.

Poate că ceea ce îți voi prezenta mai jos o să ți se pară alarmist și chiar exagerat. Ca și ție, și mie îmi place peștele și l-am preferat o vreme, ca înlocuitor de carne. Dar în timp, citind studiile realizate în acest sens, mi-am dat seama cât de mult rău îmi poate cauza consumul de pește, dacă mananci prea des.

De ce pot fi peștii periculoși pentru sănătate

Și atunci de ce ni se recomandă să mâncăm pește? Pur și simplu pentru că peștele gras (somonul, sardinele) conține cantități mari de Omega 3, acizi grași indispensabili pentru sănătatea inimii și a creierului.

Și cum riscul de a muri de o boală cardiacă este mai mare decât cel de a muri din cauza mercurului, autoritățile preferă să ne încurajeze să mâncăm pește, deoarece raportul risc/beneficii este mai mare în favoarea celor din urmă.

Acest lucru este însă justificat pentru cei care se hrănesc toată ziua cu pizza, paste, chipsuri și biscuiți. Pentru ei, să consume pește este un progres considerabil. Dar tu, cel care citești articolele mele și te străduiești să ai o alimentație cât mai sănătoasă, ar trebui să știi că există și o altă cale pentru a beneficia de Omega 3 fără … mercur. Pentru asta poți alege să consumi uleiuri vegetale de calitate (de in, de nuci, de rapiță etc).

Toți peștii oceanici, fără excepție, conțin mercur. Asta pentru că întotdeauna a existat o cantitate mică de mercur pe fundul mărilor și oceanelor. Dar cantitatea acestuia a crescut după ce omul a început să polueze oceanele, mările, lacurile și râurile.

De vină sunt în special uzinele alimentate cu cărbune și incinerarea deșeurilor. Mercurul emis în aer ajunge pe pământ și … pe fundul mărilor. De aici este absorbit de plancton și de plantele acvatice cu care se hrănesc peștii de dimensiuni mici. Mercurul existent în acestea se acumulează în grăsimea peștilor mici care, la rândul lor, sunt mâncați de peștii mai mari, carnivori. De aceea aceștia din urmă conțin cea mai mare cantitate de mercur. (P. Olmedo et al, Determination of toxic elements (mercury, cadmium, lead, tin and arsenic) in fish and shellfish samples. Risk assessment for the consumers, ScienceDirect, 2013)

Așa că te sfătuiesc să nu mănânci niciodată rechin, pește spadă, ton roșu, ton galben sau marlin. Acești pești ar trebui pur și simplu retrași de pe piață.

Dar mercurul nu este singurul poluant. Aș mai aminti aici de bifenil policlorurați (PCB), folosiți pe scară largă în industrie până la sfârșitul anilor 1970. Aceștia au fost clasificați de Organizația Mondială a Sănătății drept perturbatori endocrini, sabotori ai sistemului imunitar și chiar factori de risc pentru cancer (Dioxins and their effects on human health, WHO).

Nu e nicio surpriză că peștii din Dunare, râuri și din apropierea coastelor sunt cei mai afectați de PCB și alte dioxine. Știuca, somnul și anghilele sunt în mod clar contaminați și, prin urmare, nu ar trebui consumați decât foarte rar.

Ce pești să evităm și pe care să îi consumăm

Atunci ce e de făcut ?

Asta depinde foarte mult de vârstă, de situație (dacă ești însărcinată, de exemplu) și de starea de sănătate. La modul general însă, iată recomandările mele :

1. Nu consuma NICIODATĂ : pește spadă, rechin sau ton Ahi. Acești sunt pești răpitori mari, ar trebui să îi excluzi din alimentație din cauza conținutului ridicat de mercur.
2. Consumă o porție pe LUNĂ: știucă, ton la conservă, merluciu, lup de mare, mihalț, babușcă, limbă de mare.
3. Consumă o dată pe săptămână, verificând de preferat proveniența: păstrăv, hering, macrou, cod, somon de crescătorie, scoici, somon sălbatic de Alaska.
4. Consumă una-două porții pe SĂPTĂMÂNĂ : anșoa (de Atlantic), sardine, creveți (de evitat cei care provin din Asia), scoici, stridii, calamar.

Și un ultim sfat: dacă ai de ales între un pește mic și unul mare din aceeași specie, ia-l pe cel mai mic. Cu cât a trăit mai puțin, cu atât a avut mai puțin timp să acumuleze toxine în grăsime.

Așadar, sunt conștient că sunt foarte restrictiv cu peștii, dar respectând aceste sfaturi vei avea doar de câștigat și îți vei feri organismul de contaminarea cu metale grele și poluanți chimici.

Așa că, începe și tu chiar de azi și redu peștele rapitor din alimentație. Înlocuiește-l cu pești mici, fructe de mare, sau surse vegetale de Omega 3, cum ar fi semințele sau uleiurile din aceste semințe.

Ca întotdeauna, aștept feedback-ul tău la cristian@kilostop.ro. Dacă ți-a plăcut, dă click pe butonul de SHARE de mai jos ca să-l trimiți și prietenilor tăi de pe Facebook.

Multă sănătate și nu uita: mănâncă variat, nu prea mult, în special vegetale!